Răspunsuri despre creştinism / pagina 11

Nu, deoarece acel necreştin va crede că îţi baţi joc de el şi vă veţi strica relaţia de prietenie. Pe de altă parte toată lumea pe care o saluţi ştie că tu aparţii de o anumită religie şi ar trebui să te respecte şi să te salute aşa cum îi saluţi şi tu pe ei.

Da. [Tot textul...]

Bucuria mea de a spune că Hristos a înviat, ar putea eclipsa orice reacţie. Apoi, ofer celuilalt ceea ce îmi place mie să primesc, adică indiferent de orientarea religioasă, pacea dintre noi şi ceea ce ne uneşte sunt mai importante decât diferenţele. Iisus Hristos şi lucrarea nevăzută uneşte şi atrage oamenii, în sensul că bucuria şi pacea care emană prin El în mine, într-o zi ne vor uni în Iubirea Infinită ce poartă Numele Hristos.

Călugăr român ortodox de origine evreiască.

Afirmaţia apare în Noul Testament (Matei 11:15; 13:9,43; Marcu 4:9,23; 7:16; Luca 8:8,14:35). În aceste cazuri Domnul Isus Cristos rosteşte anumite judecăţi şi foloseşte pilde. Termenul este folosit pentru descoperirea tainelor pildelor ucenicilor care îl însoţeau. Înţelesul îl găsim în textele din Apocalipsă (Apocalipsa 2:6,29; 3:6,22; 13:9) unde afirmaţia folosită de apostolul Ioan este: "cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul". A auzi înseamnă a asculta, a înţelege semnificaţia proorociei adusă de Înger şi transmisă bisericii primare cu referire la starea bisericii din zilele de pe urmă, intenţiile lui Dumnezeu de a salva pe cei aleşi şi a le pregăti o eternitate în prezenţa Sa, sfârşitul celor răi şi a celui Rău. [Tot textul...]

În urma este trecutul nostru, oamenii pe care i-am întâlnit şi care ne-au influenţat viaţa, împlinirile, dar şi eşecurile, zilele petrecute pe munte şi zilele petrecute în valea umbrei morţii. În faţa noastră poate fi lumea sau Dumnezeu - depinde ce alegem să privim! În noi ar trebui să locuiască Cristos. Incomparabil este ceea ce se află în faţa noastră cu condiţia ca Isus Cristos să locuiască în noi.

Mulţi dintre noi fac un pas înapoi în faţa fricii de a rămâne singuri cu sine. Dar doar ştiind cine suntem putem afla cine vrem să fim sau cum trebuie să fim. A te cunoaşte şi a-ţi vedea neajunsurile înseamnă a te accepta şi a-ţi dori schimbarea. Fiecare persoană, odată ce se descoperă şi vede că imaginea de sine nu este ideală, va dori schimbarea. Lupta se dă între a te accepta sau a nega adevărul pe care l-ai văzut în sufletul tău. Dacă nu ne cunoaştem în adevărul nostru, în rostul existenţei şi vieţii noastre nu putem trăi sentimentul împlinirii spirituale. Cunoaşterea de sine, spunea părintele Galeriu, nu poate avea loc decât: "numai în comuniunea dintre tainic şi descoperit, mister şi revelaţie, dintre infinitul divin şi făptura zidită în hotarele timpului, dar care aspiră totdeauna, în lumina iubirii în care se săvârşeşte actul creator al aducerii de la nefiinţă la fiinţă, dar şi relaţia în har." Iar Isaac Sirul spunea: "cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bun decât cel care s-a învrednicit a vedea îngeri". [Tot textul...]

Ca şi în cazul eutanasiei, se ridică aceeaşi întrebare: am dreptul eu ca om să spun stop vieţii mele sau acelui apropiat mie aflat într-o situaţie disperată? [Tot textul...]

Lazarev susţinea că au sosit vremurile în care trebuie să fim şi oameni de afaceri, dar şi sfinţi. [Tot textul...]

Maturizarea - ca proces mental/spiritual - este relativă. La fiecare vârstă ni se pare că suntem mai maturi decât eram cu nişte ani în urmă, pentru că am mai acumulat nişte experienţe. [Tot textul...]