Este decizia de a-i debranşa de la aparatele de susţinere pe cei dragi care nu mai pot fi salvaţi... o decizie care le va reda demnitatea?

Ca şi în cazul eutanasiei, se ridică aceeaşi întrebare: am dreptul eu ca om să spun stop vieţii mele sau acelui apropiat mie aflat într-o situaţie disperată?

"Conceptul bioetic creştin ortodox nu acceptă eutanasia din următoarele motive (bioetice, morale, duhovniceşti):
* Omul este vinovat de suferinţa lui, căci a căzut.Dumnezeu nu a făcut suferinţa. A recurge la actul eutanasic înseamnă a-ţi impropria de două ori moartea.
* Credinţa ortodoxă privind sfârşitul omului se bazează pe versetul: "cel care va răbda până la sfârşit se va mântui".
* Prin suferinţă păcatele sunt ispăşite încă de aici asumarea crucii este mântuitoare.
* Este contra voinţei lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu are controlul absolut asupra vieţii.
* Eutanasia este expresia cea mai sigură a pierderii nădejdii (adică a acelei virtuţi creştine care lasă o poartă deschisă spre şi pentru Dumnezeu)
* Când începe sfârşitul vieţii, fiinţa coboară până la cea mai de jos stare, iar persoana se ridică până la cea mai înaltă culme (D. Staniloaie); eutanasia tulbură acest sens.
* Practicarea (prin obişnuinţă) a eutanasiei schimbă conştiinţa publică, făcând imposibil controlul public(discernământul adormit).
* Este contrară eticii medicale: datoria medicului este să lupte pentru viaţă.
* Asistenţa medicală, socială şi spirituală a cazului terminal are o bioetică proprie, cu precepte specifice, susceptibile de îmbogăţire şi perfecţionare continuă; dacă eutanasia se legiferează, atunci bioetica actului paliativ se va stinge, căci reflexele etice se atrofiază şi mor în suc propriu.
* Interpretarea diagnosticului şi pronosticului este supusă greşelii şi există mereu riscul să se ia o decizie în baza unui prognostic fals..
* Practicarea eutanasiei aduce servicii ateismului, semănând convingerea că omul nu se raportează la viaţa veşnică.
* Argumentul eutanasiştilor, conform căruia omul este liber şi demn să-şi decidă sfârşitul vieţii, nu este decât o vorbă goală, căci în timpul unei mari suferinţe omul nu este câtuşi de puţin liber şi, deci, orice decizie a lui nu exprimă vreun grad de libertate.
Pentru provocările bioetice viitoare, pentru cazurile particulare care nu se încadrează în practicile bio-medicale expuse, duhovnicul va evalua situaţia de fapt şi va sfătui persoana care cere sfatul, ţinând cont de următoarele principii:
- folosirea oricărei metode, tehnici sau substanţe farmacologic active care lezează integritatea anatomică şi spirituală a fiinţei umane trebuie descurajată;
- folosirea oricărei metode, tehnici sau substanţe farmacologic active care contravine dogmei şi vieţii morale creştine trebuie descurajată."
text preluat din "Teologie Socială", volum apărut cu binecuvântarea I.P.S. Teofan Mitropolitul Olteniei - Pr.dr. Mihai Valică, Prof univ.dr. Pavel Chirilă, Asist.soc. drd. Andreea Bandoiu, ec.dr. Cristian George Popescu, Editura Christiana, Bucurest, 2007