Răspunsuri despre creştinism / pagina 5

Pentru că aşa este orânduit în acest an, catolicii s-au orientat după calendarul iulian, pe când ortodocşii după cel gregorian.

Voinţa este puterea sufletească prin care omul îşi aduce la îndeplinire gândurile şi dorinţele sale. În ea a sădit Dumnezeu năzuinţa spre bine. Voinţa omului a fost îndreptată numai spre bine. În urma păcatului strămoşesc însă, slăbindu-i-se puterea, ea s-a îndreptat mai mult spre rău, fără să-şi piardă însă puterea de a se hotărî şi spre bine. Mântuitorul, prin jertfa de pe Cruce, a recâştigat omului harul dumnezeiesc, pentru a putea birui pornirile voinţei spre rău. Astfel, având ajutorul dumnezeiesc, datoria creştinului este ca, prin virtutea înfrânării şi a bărbăţiei, să-şi întărească puterea voinţei sale, încât aceasta, în chip statornic, să se îndrepte numai spre împlinirea faptelor bune. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele” (Rom.12, 21). [Tot textul...]

În pravila bisericească ortodoxă se spune că “superstiţia este o credinţă de prisos (falsă), prin care Dumnezeu este defăimat. Superstiţiile sunt moştenite de la strămoşii păgâni şi s-au păstrat în popor de cei neştiutori. Cine crede în ele săvârşeşte un păcat, căci prin ele se falsifică adevărul dumnezeiesc şi se canonisesc ca şi vrăjitoria”. Preoţii ortodocşi au atras atenţia, în nenumărate rânduri, că este interzisă credinţa în superstiţii. Şi totuşi, aproape că nu există român care să nu aibă cel puţin o superstiţie, indiferent cât de credincios ar fi. Acest lucru este, până la urmă, un paradox. Când „frica de Dumnezeu” se transformă în „frică de superstiţii”, acestea ajung să fie ridicate la rang de religie. [Tot textul...]

Dormi în pace!

Există două feluri de a fi îndrăgostit, şi numai într-unul dintre aceste doua feluri te laşi orbit de dragoste. Atunci când dragostea pe care i-o porţi prietenului tău este curată, în inima ta arde un foc. Acest foc este uneori mai puternic, alteori mai slab, dar nu se stinge. Focul acesta te îndeamnă să-i treci cu vederea micile greşeli, micile defecte. Dar nu transformă viciul celuilalt într-o virtute. Adică nu devine fantomatică. [Tot textul...]

NU. Mai presus de legile omeneşti sunt cele divine. [Tot textul...]

Scolastica defineşte gândirea bisericii catolice din evul mediu. Filosofia acestei epoci a stat sub influenţa lui Aristotel. Literatura acestei gândiri a încercat să pună filosofia în slujba teologiei pentru a îndreptăţi dogmele teologice prin filosofie. Dictonul scolasticii era: filosofia este slujnica teologiei. Gândirea lor se sprijinea pe fundamentul antic: filosofia greacă, Biblia şi scrierile părinţilor bisericeşti. Contribuţia scolaştilor consta în a pune acestea într-un sistem logic. Cercetarea credinţei ar fost pentru ei căutarea unei formulări logice. [Tot textul...]

Este vorba despre Petre Tutea şi cartea Omul. Tratat de Antropologie Creştină.

Visul este o activitate naturală a creierului, născută din preocupările psihologice de moment. [Tot textul...]

Sfântul Ioan Damaschin, în „Dogmatica” sa, vorbeşte despre astre, zodii, etc (vezi Cartea a doua, capitolul VII). Iată câteva spicuiri: [Tot textul...]