De ce atunci când greşim tindem să căutăm scuze în loc să ne asumăm responsabilitatea?

Voinţa este puterea sufletească prin care omul îşi aduce la îndeplinire gândurile şi dorinţele sale. În ea a sădit Dumnezeu năzuinţa spre bine. Voinţa omului a fost îndreptată numai spre bine. În urma păcatului strămoşesc însă, slăbindu-i-se puterea, ea s-a îndreptat mai mult spre rău, fără să-şi piardă însă puterea de a se hotărî şi spre bine. Mântuitorul, prin jertfa de pe Cruce, a recâştigat omului harul dumnezeiesc, pentru a putea birui pornirile voinţei spre rău. Astfel, având ajutorul dumnezeiesc, datoria creştinului este ca, prin virtutea înfrânării şi a bărbăţiei, să-şi întărească puterea voinţei sale, încât aceasta, în chip statornic, să se îndrepte numai spre împlinirea faptelor bune. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele” (Rom.12, 21).

Statornicia voinţei omului pe calea binelui se numeşte caracter moral. Omul împodobit cu caracter moral nu se lasă abătut din calea binelui, oricâte greutăţi, ispite şi primejdii ar întâlni. El îşi îndeplineşte totdeauna în chip deplin datoriile sale, ţine seama de drepturile semenilor săi, caută să fie folositor obştii, iar prin viaţa şi faptele sale îşi dă silinţa să fie pildă bună altora.

Trebuie să învăţăm să ne asumăm cu mult curaj responsabilitatea generată de faptele proprii. Ori de cîte ori greşim prima reacţie este să dăm vina pe altcineva sau pe altceva. Asumarea responsabilităţii propriilor fapte ar trebui învăţată prin orice mijloace şi la orice vârstă de către toţi oamenii. Măcar faţă de tine însuţi trebuie să ai discernământul şi capacitatea de a recunoaşte o greşeală şi de a căuta apoi să remediezi pe cât posibil situaţia. Măcar faţă de tine însuţi trebuie să opreşti tendinţa de a căuta scuze şi de a da vina pe tot felul de factori externi. Dacă ajungi la concluzia că ai făcut o greşeală din cauza unor factori externi nu mai apare apoi imboldul de a remedia situaţia.

Nici a cădea în extrema cealaltă, a poverii autoînvinovăţirii, nu este bine pentru că nu rezolvi nimic aşa. Ne trebuie onoare, curaj pentru a ne asuma greşelile şi apoi acţiuni adecvate pentru a le remedia. Fiecare la el acasă este dator să dezvolte acest tip de comportament. Nu trebuie să aşteptăm să fie mai întâi ceilalţi responsabili. Poate vi se pare un vis imposibil, însă lucrurile mari se bazează pe cele mici. Vă spun că nu trebuie să aşteptăm ca oamenii politici să ne vindece societatea în care trăim. Aşa ceva nu va fi posibil niciodată! Nu guvernanţii ne vor vindeca societatea, nu instituţiile statului vor reuşi să ne vindece societatea de bolile care au atins-o în ultima vreme, în special corupţia şi fuga ruşinoasă de responsabilitate. Noi, oamenii de rând, oamenii mărunţi putem provoca o răsturnare a situaţiei în sensul unei vindecări sociale miraculoase, dacă am învăţa să ne asumăm responsabilitatea, să trăim cu onoare şi bun simţ acolo unde suntem în fiecare zi a vieţii noastre.