Răspunsuri despre arte / pagina 6

De regulă, cartea este opera unui om, a unei singure minţi, pe când filmul, nu. Pe de altă parte, interesele financiare din spatele unei producţii cinematografice, determină transformarea operei literare, într-o măsură mai mică sau mai mare, de la caz la caz şi, cred eu, asta face diferenţa. Cu toate acestea, am întâlnit situaţii în care au fost foarte bune, atât filmul, cât şi cartea. [Tot textul...]

Medicina, de exemplu nu îşi are originea în Grecia antică. [Tot textul...]

Singurătatea e cea mai bună prietenă a mea. Mă folosesc de ea ori de câte ori am nevoie, dar ei nu-i dau voie să se folosească de mine, niciodată. Deci: a fi singur este alegerea noastră! Aşa că nu este o boală şi nici Destin. Scriitorii şi Poeţii simt deseori nevoia de a fi singuri, dar o fac de plăcere şi pentru plăcerea scrisului. După mine, în singurătate, găseşti liniştea interioară, necesară pentru a te conecta la Spiritul Universal: Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute!!!

Cred că alegerea fiecăruia poartă un dram de subiectivitate, aşa că mă opresc la un citat care subliniază una dintre trăsăturile specifice femeilor. "Poate că devotamentul înseamnă pentru femei culmea dragostei. " - Balzac

Funcţionarea sistemului nervos depinde de fluxul de informaţii de-a lungul lanţurilor de neuroni conectaţi prin sinapse. [Tot textul...]

Sunt situaţii când filmele sunt mult mai sugestive decât cărţile şi îmi vine în minte acum "Întoarcerea acasă" de Slawomir Rawicz.

Pentru că la început a fost cuvântul. Mai întâi rostit, apoi scris! Când citeşti, filmul se derulează automat în creier. Asta dă frumuseţe lecturii!

Ideea de lume sensibilă şi lumea ideilor aparţin lui Platon. Lumea sensibilă, lumea pe care ne-o oferă senzaţiile noastre, este singura lume în care cred şi la care au acces ne-iniţiatii. Această lume este lumea fenomenelor naturale şi a corporalităţii. Ea este schimbătoare, trecătoare şi contradictorie, numai pe jumătate reală, intermediară între fiinţă si ne-fiinţă. [Tot textul...]

Dacă în planul real există o perioadă când nicio persoană însufleţită nu corespunde cerinţelor şi nevoilor, dorinţelor copiiilor poate să apară acest prieten imagina. Când suntem maturi ne retragem în lumea cărţilor, a viselor, filmelor, jurnalelor intime şi nu cred că aşa primim eticheta de "halucinaţii".

"Pe aripile vântului" de Margaret Mitchell.