Dacă fiecare dintre noi are un destin deja stabilit, atunci care mai e rostul vieţii noastre?

Întrebarea dacă avem un destin deja stabilit i-a preocupat demult pe oameni. În primele secole ale creştinismului Tatian (160 d.H), Irineu (130-200) şi Tertullian (160-220) au susţinut doctrina liberului albitru. Origene (185-254) a fost adeptul predestinaţiei necondiţionate. Teza a fost dezvoltată de Augustin (354-430). În secolul al XVI-lea Zwingli, Luther şi mai ales Calvin au acceptat şi dezvoltat învăţătura. În secolul al XVII deosebim două curente opuse în problema predestinaţiei: supralapsarian şi infralapsarian (teologii Arminiu şi Gomarus). Karl Barh (1886-1968) a corectat total învăţătura calvinică despre predestinaţie, limitând-o aproape numai la predestinarea lui Hristos ca Mântuitor.

Nu predestinaţia, ci alegerea ar fi termenul cel mai potrivit deoarece din el răsună Evanghelia, nu condamnarea.

O predestinaţie egală cu fatalismul este incompatibilă cu Revelaţia, cu Isus Hristos, Cel venit între noi, căci astfel El ar găsit pe pământ o situaţie gata încheiată şi ireversibilă. În acest caz El ar fi venit cel mult la unii, dar la alţii nicidecum.

Dumnezeu din veşnicii a hotărât că-I va mântui pe cei care vor rămâne în credinţă, dar îi va lepăda pe cei care s-au opus harului Său. Predestinaţia nu este altceva decât preştiinţa Lui, iar harul se acordă în funcţie de atitudinea omului.

Isus Hristos a murit pentru toţi şi pentru fiecare om, deci a obţinut pentru ei toţi mântuirea şi iertarea păcatelor, dar va fi oferită doar celor credincioşi.

Omul păcătos, prin el însuşi, niciodată nu poate gândi, voi şi face ceea ce este cu adevărat bun, de aceea trebuie să se nască din nou prin Duhul Sfânt, să se înnoiască în intelect, înclinaţii, voinţă spre a fi capabil să gândească, să înţeleagă, să vrea şi să facă ceea ce este cu adevărat bun - acesta este rostul vieţii!

Nimeni nu e predestinat să fie în Hristos, aceasta depinde de alegerea şi decizia fiecăruia în dreptul său.

Mântuirea va fi partea acelora care acceptă harul salvator divin.