Dacă s-ar dovedi că nu există Dumnezeu, ce s-ar schimba?

Acest adevăr al existenţei lui Dumnezeu este unul revelat şi nu se poate demonstra ştiinţific. Orice încercare în acest sens, se pare, a eşuat.

În cartea sa "Metafizica lumilor posibile sau existenţa lui Dumnezeu", Miroiu (logician) încearcă să se pună de acord cu sine însuşi în ceea ce priveşte argumentul anselmian. La finalul cărţii, autorul ajunge la concluzia (de altfel imanentistă ca şi la Kant!) că nu-l putem cunoaşte pe Dumnezeu decât ca Logos Întrupat aşa cum nu putem cunoaşte lucrul în sine ci numai fenomenalitatea. Kenoza este taina Întrupării. Acum, Hawking a ajuns să treacă şi el prin această criză a lumii contemporane şi nu numai. Cum a ieşit sau dacă a ieşit din ea nu mă pot pronunţa eu. Este vorba despre celebra teză că ne putem dispensa de Dumnezeu în ceea ce priveşte explicarea creării universului de vreme ce avem acest instrument, matematica pură! Trăim azi această criză generalizată a despărţirii ştiinţei de religie, a desacralizării lumii si secularizării aşa că întrebări ne tot punem şi sunt fireşti. Să fie, oare, imposibil un răspuns, avem, oare, "o cenzură inculcată ale cărei rigori fac imposibilă" demonstrarea tainelor? Despre criza lumii contemporane ar fi mai bine să-i lăsăm pe specialişti să vorbească. Ilie Bădescu, "Despre criză în lumina teoriei succesiunii coexistente", Editura Centrului de Informare şi Documentare Economică, 2009 (pag. 52, despre Hawking). Se pare că această ipoteză a tot preocupat istoria omenirii din quattrocento şi până în contemporaneitate când s-a generalizat... Oamenii au tot încercat să schimbe lumea în care trăiesc ca şi cum Dumnezeu n-ar exista.