Se poate spune că unele lucruri din religia noastră sunt învechite şi nu se mai pot aplica în ziua de azi?

Capacitatea craniană a lui Homo neanderthalensis varia între 1300 – 1750 cm, fiind în medie 1500 centimetri cubi, în timp ce la omul modern, la bărbaţi, este în medie 1400 centimeri cubi (Portelli, pag. 55. 49). Cei mai mulţi dintre cercetători, printre care Tom Highman şi suedezul Svante Pӓӓbo, liderul echipei de geneticieni de la departamentul de Genetică Evoluţionară din cadrul Institutului Max Plank din Leipzig, Germania, susţin că interacţiunea sa Homo Sapiens a fost una sporadică, fapt susţinut de procentul redus de ADN neanderthalian din genomul fiecărui om de pe planetă, între 1 şi 4% (Nicolae, 2012, pag. 45). Nu se poate susţine că omul modern provine din omul de neanderthal, este concluzia care o tragem şi din lucrarea lui Davies, pag. 15, şi este ceea ce se susţine astăzi în lumea ştiinţifică. Dacă interpretăm Gen. 1, în mod literar apare întrebarea a creat Dumnezeu doi Adami? Din două specii diferite: Homo sapiens şi Homo neanderthalensis?

Trebuie facută distincţie între Lege (scrisă în Biblie, si care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu) şi tradiţie (scrisă de oameni).

Într-o epocă în care mulţi evrei s-au lăsat influenţaţi în mare măsură de culturile păgâne, fariseii au considerat ca o datorie să ia măsuri ca fiecare bărbat evreu să cunoască Legea. În acest scop, au stabilit poziţia de rabbi (rabin) care are sensul propriu de" învăţătorul meu"; ei şi-au asumat răspunderea de a-i instrui pe oameni în ce priveşte Legea.

Domnul Isus nu le reproşa dorinţa lor ca alţii să păzească Legea lui Moise ci faptul că ei înşişi nu o păzeau, iar dacă o făceau totuşi aveau motivaţii greşite.

La sfârşitul secolului II d. Hr. rabinul Yehuda Ha-Nasi (Prinţul Iuda) a întocmit Mişna (legi care consemnează aproape patru secole de interpretare rabinică), aceste legi purtau numele de "halaka" (= a umbla). Rabinii considerau că acela care avea să umble pe calea acestor legi mai mici avea să respecte automat şi legile mai mari. Contrar aşteptărilor lor, la un moment dat, legile mai mici ca importanţă au început să capete o importanţă majoră şi după un timp cu greu a mai fi putut fi făcută distincţia între tradiţie şi Scriptură.

Din Evanghelii nu reiese că Domnul Isus ar fi avut o problemă cu faptul că fariseii formulaseră aceste reguli, ci mai degrabă cu ridicarea acestor reguli la rangul de "învăţătură".

Nici un om nu are autoritatea de a crea restricţii religioase şi de a le conferi statut de poruncă divină. Dar aceasta nu înseamnă că oamenii credincioşi nu au voie să întocmească un regulament de ordine interioară. Instrucţiuni practice îi pot ajuta în mare măsură pe oameni să păzească Legea lui Dumnezeu.

Domnul Isus Cristos ne cheamă la o neprihănire care să o întreacă pe cea a fariseilor, la o neprihănire care să nu fie obţinută prin simpla bifare a unor obligaţii religioase. Neprihănirea aceasta poate fi obţinută numai prin credinţa în Domnul Isus Cristos şi revendicarea neprihănirii Sale. Ea este neprihănirea primită în urma predării totale a eului şi în urma conştientizării nevoii noastre după Isus ca Inlocuitor şi Model al nostru.