În ce măsură este adevărată teoria cunoscută drept "efectul fluturelui"?

Efectul fluturelui este o figură de stil comună în ficţiune, în special în scenariile care implică călătoria în timp.

Efectul fluturelui este sensibilitatea dependenţei faţă de conditile iniţiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferenţe mari într-o stare târzie. Acest fenomen este cunoscut pentru dependenţa sa de conditile iniţiale, cea mai mică schimbare de condiţii iniţiale duce la rezultate complet diferite.

Edward Lorenz a observat un fapt esenţial, o caracteristică fundamentală a sistemelor haotice: la variaţii multiple a valorilor de intrare sunt favorizate anumite modele pentru rezultatele finale. Aşadar deşi nu se poate prezice exact care va fi modelul final în funcţie de variabila modificată, ANUMITE REZULTATE PAR A FI FAVORITE în pofida altora. Aceste modele favorite pentru a descrie starea finală a sistemului au fost denumite atractori.

Haosul nu este de fapt un haos, ci un sistem atât de complex încât este imposibil să fie surprins în toate variabilele sale.

Efectul fluturelui e de fapt un mod de a vedea, o perspectivă. În artă, efectul fluturelui e folosit pentru a reda obiectele, lucrurile, locurile de sus (ca şi cum tu ai fi fluturele).