Care este cel mai trăsnit lucru auzit de la un copil?

Plecasem la mare cu trenul acum vreo zece ani. În compartiment... maare plictiseală! La geam, un prichindel se juca (foarte cuminte) cu un pix pe luciul sticlei murdare, prin care se vedea ca prin ceaţă! Dar nimeni nu avea chef de vreo critică!

De atâta plictiseală şi căldură am început cu toţii să ne dorim să zgândărim puţin copilul:
- De-a ce te joci? îl întrebă domnul de lângă mine. Dar nu primi nici un răspuns. Doar pixul păru să se mişte ceva mai repejor pe geam.
- Eee, este o girafă, afirmă cu o mină competentă doamna care stătea chiar în faţa copilului şi care îşi făcea vânt cu o batistă mare, bărbătească. Pixul se opri puţin, părând să reflecteze.
- Nu ştii nimic, Măriuţă, protestă soţul doamnei în timp ce-şi netezea, meditativ, chelia... E un soldat!

Pixul se opri de-a binelea, apoi alunegă vijelios drept în poala mămicii prichindelului. Acesta se întoarse cu totul spre geam (cu spatele la noi!).

Tăcere şi iar tăcere!

Când începuserăm să ne foim a părere de rău… puştiul ne răspunse, tot stând cu spatele,… foarte tare şi răspicat:
- Nu ştiţi nimic! E... un pix care merge pe geam!

Eu am o geantă neagră de culoare roşie.