Cum se poate argumenta afirmaţia "Filosofia este un act de viaţă, un act de trăire"?

Adevărata filosofie este contemplarea universului, de la un fir de praf până la cosmos, de la o simplă vietate până la Dumnezeu.

Afirmaţia aparţine lui Nae Ionescu în Curs de metafizică. Explicaţia pe care acesta o dă este următoarea: filosofia este un act de viaţă, un act de trăire; propriu-zis a filosofa înseamnă a reduce realitatea sensibilă la necesităţile personalităţii tale, aşa cum este ea închegată, bine sau rău; aceasta înseamnă filosofia – a deforma realitatea sensibilă şi a încerca să o pui de acord cu tine însuţi, a-ţi proiecta structura ta spirituală asupra întregului cosmos. Fiecare mare personalitate gânditoare are un anumit fel de orientare în faţa existenţei – atât şi nimic mai mult – dar, din această orientare, sau iese o lume subiectivă prin excelenţă, sau această orientare este caracteristică şi definitorie pentru întreg sistemul în care se valorifică existenţa.

Nu îmi place Nae Ionescu, dar afirmaţia "filosofia este un act de viaţă, un act de trăire" este un adevăr.

Filozofia este expresia interacţiunii fiinţei cu mediul în timpul vieţii, este manifestă pentru toţi oamenii (care îşi aşează ideile pe hârtie sau nu) şi este proporţională cu importanţa fiinţei respective vizavi de absolut. De aici expresia "suflet mare". Sau mic. Sau nimic.

Viaţa te determină să-ţi faci propria filozofie de viaţă şi existenţă... Şcoala te îndrumă şi-ţi completezi filozofia din mers, societatea te determină să-ţi impui propria filozofie conform cu Legile şi Decalogul ce ţi le-ai însuşit şi faţă de care te-ai responsabilizat! Altfel... Dacă Nu te responsabilizezi singur... devii frunză-n vânt... condusă de... "sec-curişti" sau strivită de homosexuali! În momentul în care ai Legile imprimate in Conştiinţă nu-ţi mai trădezi propriul statut şi propria Conştiinţă Morală!!! Asta înseamnă să ai Conştiinţa Morală Bine aşezată!!!