Ce înseamnă "înveţi ca să înveţi pe alţii"?

Este greu să intri în capul cuiva să îl înveţi. De fapt procesul de învăţare începe când ucenicul, elevul, este de acord cu ceea ce spui tu, nu înainte. Este suficient să se vadă pe sine dând din cap afirmativ, să se audă pe sine spunând "da, aşa este", sau "asta are dreptate, spune ceva corect", sau e suficient să gândească chestiune asta. Atunci începe efectiv procesul de schimbare, de învăţare, până atunci este doar o ascultare. Ceea ce vreau să concluzionez, este că de fapt nu înveţi pe nimeni, ci doar îi arăţi o cale, însă el trebuie să îşi dorească să o ia pe acolo. Nu poţi să înveţi pe nimeni.

Plecând de la ipoteza de mai sus, pe care o poţi verifica şi în felul ăsta: de câte ori i-ai spus cuiva că nu e bine cutare lucru şi el nu te-a ascultat, ceea ce înseamnă că uneori poţi să înveţi pe cineva, alteori pare că nu poţi să înveţi, ceea ce rezultă că de fapt nu poţi să înveţi pe nimeni, mai ales dacă nu ţi-a cerut ajutorul. Plecând de la ipoteza asta, ceea ce poţi face, este să te schimbi tu, să înveţi tu. Asta e sinteză a ceea ce spui tu în întrebare.

Schimbarea pe care ţi-o doreşti în ceilalţi trebuie să apară întâi la tine, şi de aceea, da înveţi în procesul de învăţare a altora. Şi da, dacă tu înveţi să nu îţi mai fie frică, de exemplu, atunci şi restul lumii începe să înveţe cum să nu-i fie frică. Dacă tu scapi de nişte comportamente, ai să vezi în jur acelaşi lucru. Este legea cauzei şi a efectului, este legea universală a cauzalităţii. Faci bine, primeşti bine. În logica asta, dacă eşti de acord cu ea, profesorul este de fapt un elev şi el.

Şi pentru comunicare este bine să fii la acelaşi nivel cu elevul, nu pe un nivel de dominare. Dacă reuşeşti să îţi dai seama că toate fiinţele caută fericirea şi să scape de suferinţă, atunci elevul din faţa ta vrea acelaşi lucru ca şi tine. Deci cine învaţă pe cine? Schimbarea celor din jur nu poate să aibe loc decât în tine, şi numai în tine. Spor!