Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii

Cum îi dezvolţi unui copil dorinţa de a le spune altora poeziile şi cântecele pe care le ştie?

întrebare pusă de Lucian Velea pe 7 decembrie 2015, dar alţi utilizatori sunt interesaţi de răspuns, cel mai recent Lucian Velea pe 7 decembrie 2015

Din experienţă, ştiu că îmi plăcea să spun poezii şi să cânt atunci când poeziile şi cântecele erau pe înţelesul meu, erau frumoase şi-mi trezeau emoţii puternice şi bucurie, în suflet. Smţeam nevoia să le spun şi altor copii şi mai târziu mi-am dat seama ca eu le transmiteam şi lor emoţiile şi bucuria mea. Aşadar, recitându-le şi cântându-le cu emoţie şi dragoste, copii vor dori să le spună şi altora, cu aceeaşi dragoste şi bucurie...

răspuns dat de Aneta Timplaru Horghidan pe 7 decembrie 2015

Comentarii personale
Lucian Velea a spus pe 7 decembrie 2015	Înţeleg. Dar am observat la mai mulţi copii că încep să cânte când sunt singuri, dar se fâstâcesc dacă îi priveşte cineva. Chiar dacă le place cântecul, poezia etc.
monica a spus pe 8 decembrie 2015	Timiditatea copiilor se diminuează semnificativ sau dispare când li se acordă atenţie, când sunt încurajaţi, când le este întărită încrederea în sine, când le este apreciată iniţiativa, creativitatea, când experimentează succesul în activităţile pe care le iniţiază sau în care se implică. Atunci când nu se întamplă acest lucru, iar timiditatea nu se diminuează ca intensitate a trăirilor de teamă, tensiune, reţinere, ruşine şi apare comportamentul de evitare a situaţiilor sociale. Câteva sugestii pentru părinţii care au un copil timid: Încurajarea permanentă a copilului cu privire la implicarea în noi experienţe şi situaţii; Lăsaţi-l pe copil să îşi manifeste initiaţiva şi creativitatea. Nu stabiliţi limite prea rigide, nu fiţi prea restrictiv; Nu îl certaţi şi nu îl criticaţi pe copil atunci când nu se angajează într-o situaţie de care îi este teamă. Nu este utilă pedepsirea copilului timid. Fiţi înţelegători şi suportivi cu copilul, întelegeţi faptul ca timiditatea nu este alegerea lui de a reacţiona, ea este un comportament de cele mai multe ori învăţat sau care reflectă neîncredere în sine, neîncredere în reuşita personală, teama de eşec ce vine din experimentarea unei situaţii din trecut care nu s-a finalizat cu succes pentru copil; Elaboraţi obiective mici pentru depăşirea timidităţii, nu îi cereţi dintr-o dată ceva major şi solicitat pentru el; Ca adulţi, când vă jucati sau vorbiţi cu copilul staţi la acelaşi nivel cu el. Dacă copilul stă pe jos, aşezaţi-vă lângă el, nu pe scaun, deoarece poate interpreta ca sunteţi în poziţie de superioritate; Vorbiţi cu copilul despre ceea ce simte, ajutaţi-l să îşi descrie emoţiile, să verbalizeze ceea ce simte în diferite situaţii, explicaţi-i că mai sunt copii care simt ca el şi că este în regulă să observe copiii implicaţi într-o activitate înainte de a se decide dacă îi place şi vrea să se alăture lor; Incercaţi să vă amintiţi când a inceput să fie timid. A fost aşa întotdeauna sau o situaţie anume a declanşat acest comportament. De obicei există un motiv pentru care copilul devine brusc retras, rezervat, neîncrezător; Observaţi comportamentul pe care îl aveţi dumneavoastră, dar şi ceilalţi adulţi aflaţi în jurul copilului în situaţii sociale, îndeosebi în cele noi. Nu uitaţi că de cele mai multe ori copilul imită comportamentele părinţilor, iar dacă dumneavoastră aveţi tendinţa de a acţiona timid în legarea relaţiilor, în situaţii noi, atunci acest comportament acţionează ca un model pentru copilul dumneavoastră care vă va copia comportamentul. Iubiţi-vă necondiţionat copilul, încurajaţi-l, ascultaţi-l şi auziţi-l, întelegeţi-l, ajutaţi-l să îşi extindă zona de confort, fiţi alături de el, învătaţi-l să îşi facă prieteni, să relaţioneze.

Comentarii personale

Lucian Velea a spus pe 7 decembrie 2015

Înţeleg. Dar am observat la mai mulţi copii că încep să cânte când sunt singuri, dar se fâstâcesc dacă îi priveşte cineva. Chiar dacă le place cântecul, poezia etc.

monica a spus pe 8 decembrie 2015

Timiditatea copiilor se diminuează semnificativ sau dispare când li se acordă atenţie, când sunt încurajaţi, când le este întărită încrederea în sine, când le este apreciată iniţiativa, creativitatea, când experimentează succesul în activităţile pe care le iniţiază sau în care se implică. Atunci când nu se întamplă acest lucru, iar timiditatea nu se diminuează ca intensitate a trăirilor de teamă, tensiune, reţinere, ruşine şi apare comportamentul de evitare a situaţiilor sociale.
Câteva sugestii pentru părinţii care au un copil timid:
Încurajarea permanentă a copilului cu privire la implicarea în noi experienţe şi situaţii;
Lăsaţi-l pe copil să îşi manifeste initiaţiva şi creativitatea. Nu stabiliţi limite prea rigide, nu fiţi prea restrictiv;
Nu îl certaţi şi nu îl criticaţi pe copil atunci când nu se angajează într-o situaţie de care îi este teamă. Nu este utilă pedepsirea copilului timid. Fiţi înţelegători şi suportivi cu copilul, întelegeţi faptul ca timiditatea nu este alegerea lui de a reacţiona, ea este un comportament de cele mai multe ori învăţat sau care reflectă neîncredere în sine, neîncredere în reuşita personală, teama de eşec ce vine din experimentarea unei situaţii din trecut care nu s-a finalizat cu succes pentru copil;
Elaboraţi obiective mici pentru depăşirea timidităţii, nu îi cereţi dintr-o dată ceva major şi solicitat pentru el;
Ca adulţi, când vă jucati sau vorbiţi cu copilul staţi la acelaşi nivel cu el. Dacă copilul stă pe jos, aşezaţi-vă lângă el, nu pe scaun, deoarece poate interpreta ca sunteţi în poziţie de superioritate;
Vorbiţi cu copilul despre ceea ce simte, ajutaţi-l să îşi descrie emoţiile, să verbalizeze ceea ce simte în diferite situaţii, explicaţi-i că mai sunt copii care simt ca el şi că este în regulă să observe copiii implicaţi într-o activitate înainte de a se decide dacă îi place şi vrea să se alăture lor;
Incercaţi să vă amintiţi când a inceput să fie timid. A fost aşa întotdeauna sau o situaţie anume a declanşat acest comportament. De obicei există un motiv pentru care copilul devine brusc retras, rezervat, neîncrezător;
Observaţi comportamentul pe care îl aveţi dumneavoastră, dar şi ceilalţi adulţi aflaţi în jurul copilului în situaţii sociale, îndeosebi în cele noi. Nu uitaţi că de cele mai multe ori copilul imită comportamentele părinţilor, iar dacă dumneavoastră aveţi tendinţa de a acţiona timid în legarea relaţiilor, în situaţii noi, atunci acest comportament acţionează ca un model pentru copilul dumneavoastră care vă va copia comportamentul.
Iubiţi-vă necondiţionat copilul, încurajaţi-l, ascultaţi-l şi auziţi-l, întelegeţi-l, ajutaţi-l să îşi extindă zona de confort, fiţi alături de el, învătaţi-l să îşi facă prieteni, să relaţioneze.