Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii
Este tăria de caracter o trasătură cu care te naşti sau una pe care o dezvolţi pe parcursul vieţii?
întrebare pusă de Anamaria-Elena Popa pe 27 noiembrie 2015
Fiecare faptă a vieţii, oricât de lipsită de importanţă ar fi, îşi are propria ei influenţă în formarea caracterului. Un caracter bun este mai preţios decât posesiunile trecătoare, iar formarea acestuia este cea mai nobilă lucrare în care se pot angaja oamenii.
Fiecare însuşire a omului conlucrează la zidirea caracterului, atât pentru viaţa prezentă, cât şi pentru veşnicie. Zidirea creşte cu fiecare zi ce trece, indiferent dacă posesorul este conştient sau nu de acest fapt. Caracterul poate constitui fie un avertisment serios al pericolului, datorită diformităţii lui, fie un edificiu pe care Dumnezeu şi îngerii îl vor admira pentru armonia cu Modelul Divin.
Caracterul nu este reprezentat de însuşirile morale pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Acestea sunt talente pe care noi trebuie să le dezvoltăm şi care vor forma un caracter nobil numai dacă sunt cultivate în mod corespunzător. Un om poate ţine în mână seminţe preţioase, dar acele seminţe nu sunt o livadă de pomi fructiferi. Înainte de a deveni copac, sămânţa trebuie să fie plantată. Mintea este grădina; caracterul constituie roadele. Dumnezeu ne-a dăruit însuşiri pe care noi urmează să le cultivăm şi să le dezvoltăm. Conduita noastră ne determină caracterul. Cultivarea acestor însuşiri, astfel încât să se armonizeze şi să formeze un caracter de valoare, este o lucrare pe care nimeni altcineva nu o va putea realiza în locul nostru.
Meditaţia abstractă nu este suficientă; acţiunea susţinută nu este suficientă – în formarea unui caracter creştin, ambele sunt esenţiale.
Domnul Hristos nu ne-a asigurat în nici un fel că ajungerea la desăvârşirea caracterului este o lucrare uşoară.
Un caracter nobil şi bine dezvoltat nu constituie o moştenire ereditară. El nu apare în mod întâmplător, ci se dobândeşte printr-un efort personal, prin meritele şi harul lui Hristos. Dumnezeu oferă talente, capacităţi intelectuale, dar noi ne formăm caracterul.
Caracterul se formează în bătălii grele şi aspre cu eul. Împotriva tendinţelor ereditare trebuie lansate atacuri neîntrerupte. Este necesar să ne cercetăm pe noi înşine în mod riguros şi nici o trăsătură nefavorabilă de caracter nu trebuie să rămână necorectată.
Dacă dorim să dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu să-l accepte, este nevoie să ne formăm obiceiuri corecte în viaţa religioasă.
Pentru a avea succes în lucrarea de zidire a caracterului, este necesară o conştiinciozitate riguroasă. Aducerea la îndeplinire a planului Marelui Arhitect necesită perseverenţă în atingerea obiectivelor. Structura trebuie să fie solidă. O lucrare superficială sau o neglijenţă, oricât de mică, sunt inacceptabile, deoarece ar putea ruina întreaga zidire. Toate capacităţile fiinţei trebuie angajate în lucru. Pentru aceasta, este nevoie de putere şi o energie serioasă; nu există nici o rezervă care să poată fi risipită pentru lucruri lipsite de importanţă… Pentru a ne desprinde de obiceiuri, de tradiţii şi de ataşamentul faţă de cele lumeşti, este necesar un efort perseverent, statornic şi bine direcţionat. O gândire profundă, o voinţă bine determinată şi o integritate statornică sunt elemente esenţiale.
răspuns dat de monica pe 3 decembrie 2015