Singurătatea este o "boală" sau un destin al unor oameni?

Singurătatea ar trebui să fie o alegere, o practică regulată în care să evadezi, tu cu tine spre ceea ce încă nu ştii... sau o alegere necesară când te afli la intersecţiile vieţii, când eşti nevoit să-ţi decantezi tot ce ştii pentru a urma drumul inspirat, netulburat de interferenţele cu alte minţi care îţi pot influenţa decizia...

Dar ca să fie o practică benefică, trebuie ca mai întâi să-i descoperi frumuseţea şi nu să te temi de ea...

Sunt multe de spus...