În care dintre religii există purgatoriul şi ce reprezintă acesta?

Pentru Biserica ortodoxă nu există decât două stări ale sufletului aflat în aşteptarea învierii şi a judecăţii din urmă: raiul şi iadul.

Biserica romano-catolică învaţă despre un loc numit purgatoriu, în care sufletul este supus pentru o vreme unui "foc curăţitor".

Factorii care au contribuit la naşterea doctrinei Purgatoriului în Apus au fost teoria "satisfacţiei" juridice şi cea a ispăşirii, elaborarea distincţiei dintre "păcat"şi "culpă", conceptul de păcat venial care cerea admiterea unei a treia categorii de credincioşi situată între cei drepţi şi cei osândiţi (vinovaţi de păcate de moarte), cărora trebuia să li se găsească după moarte o stare şi un loc de sălăşluire (Purgatoriu), diferite de celelalte două.

Distincţia dintre păcat şi culpă îndemna conceperea unui loc de penitenţă în care trebuiau să-şi ispăşească pedeapsă şi să se cureţe cei cărora li se iertase păcatul, dar nu li se ştersese "greşeala".

Dezvoltarea doctrinei Purgatoriului a fost legată şi de practicarea "indulgenţelor". Doctrina şi practica aceasta îi încredinţa pe credincioşi că Papa are puterea de a uşura şi chiar de a izbăvi din chinuri sufletele aflate în purgatoriu în schimbul anumitor sume de bani. Această practică a trezit mânia lui Luther şi a fost fără nici o îndoială una din cauzele principale a apariţiei Protestantismului.

Această doctrină se bazează pe scrierile apocrife (neincluse în Biblia protestantă, nefiind considerate de aceeaşi valoare cu cele incluse în canon) Macabei: "De aceea (Iuda Macabeu) a pus să se facă pentru cei morţi jertfă de ispăşire ca să fie dezlegaţi de păcat" (2Macabei 12:45).

De observat că Iuda Macabeu nu aduce o jertfă de curăţire pentru o vină mică, ci pentru un păcat greu: idolatria.

Un alt verset pe care îl afirmă cei care susţin doctrina Purgatoriului este 1Corinteni 3:11-15: "Căci nimeni nu pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos... lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă; ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el va fi mântuit dar ca prin foc." Aici nu este vorba de un foc curăţitor, ci focul încercării prin care vor trece cei ce se socot drepţi pentru a se descoperi şi face vădite faptele lor.

Domnul Isus Hristos enunţă pilda bogatului şi săracului Lazăr, punându-ne înainte soarta lor după moarte. Domnul spune că primul a fost pus în groapă şi sufletul lui supus la chin în iad, iar celălalt dus de îngeri în sânul lui Avram. Între cele două destinaţii nu a fost pus un loc deosebit de ispăşire, ci o prăpastie mare, întărită şi de netrecut, care arată limpede despărţirea lor .(Evanghelia după Luca cap.16)

Dumnezeu Însuşi este foc curăţitor, Cel care răscumpără în chip deplin, odihneşte, ridică păcatele şi dăruieşte pace sufletelor.