Dacă în limba greacă există încă din antichitate diferite cuvinte pentru diferite feluri de dragoste (eros, philia, storge şi agape), cum se face că alte limbi nu fac aceeaşi distincţie importantă prin cuvinte diferite?

Se face distincţia prin sensul diferit al aceluiaşi cuvânt. În prezent, mi se pare mult mai simplu ca un singur cuvânt să aibă mai multe înţelesuri. De exemplu cuvântul "iubesc", aşezat în propoziţie altfel, capătă semnificaţie diferită: "îmi iubesc părinţii", "îmi iubesc fratele/sora", "îmi iubesc soţul/soţia", "îmi iubesc gaşca de prieteni", "îl iubesc pe Dumnezeu" - în sensul că ai credinţă; "iubesc prăjiturile" - în sensul de a place; cum mai e "iubesc acest sport", "iubesc această maşină" etc. În antichitate, pentru că nu se folosea prea mult "analiza cuvintelor", oamenii se complicau prea mult.