Acest site foloseşte cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii acestora. Detalii
Cine a scris poezia următoare? : DRAPELUL - De demult de tine taica / Îmi spunea mereu poveşti / Ca de steaua cea mai mândră / A oştirii româneşti. / Şi precum mi-aduc aminte / Pomenind numele tău, / Se-nchină precum se închină / Un creştin lui Dumnezeu!
întrebare pusă de Tertulian Galis pe 28 mai 2014
0
1Titlul poeziei este "Oşteanul şi drapelul", iar autorul este George Coşbuc:
De demult, de tine, taica
Îmi spunea mereu poveşti
Ca de steaua cea mai mândră
A oştirii româneşti
Şi, pe cât mi-aduc aminte,
Pomenind numele tău
Se-nchina precum se-nchină
Un creştin lui Dumnezeu.
Îmi spunea că în altarul
Patriei nu-i alt odor
Mai de preţ decât drapelul
Unui neam biruitor.
Pânza ta, zicea bătrânul,
Cu glas blând şi mângâios
E cinstită ca şi giulgiul
Domnului Iisus Hristos.
răspuns dat de Lucian Velea pe 30 iunie 2014
| Comentarii personale | |
|---|---|
| Cristina M. a spus pe 13 noiembrie 2014 | Iata textul integral: De demult, de tine, Taica Îmi spunea mereu poveşti Ca de steaua cea mai mândră A oştirii româneşti... Şi, pe cât mi-aduc aminte, Pomenind numele tău, Se-nchina precum se-nchină Un creştin lui Dumnezeu Şi-mi spunea că în altarul Patriei, nu-i alt odor Mai de preţ decât drapelul Unui neam biruitor. - Pânza ta, zicea bătrânul, Cu grai blând şi mângâios, E cinstită ca şi giulgiul Sfânt al lui Iisus Hristos. Şi-apoi, cică-n ţesătura De mătase s-a-ntrupat Cerul zilelor de vară, Limpede şi nepătat, Spicu-mbelşugat al holdei Ce se leagănă în vânt, Sângele ce-a curs de-a pururi Strămoşescului pământ. .............................. Avusese el norocul Să te poarte fluturând, În război când prin văzduhuri Treceau plumbii şuierând... |
| Alexandru MILCOVEANU a spus pe 4 februarie 2018 | Imi pare rau, dar ma indoiesc ca poezia e scrisa de George Cosbuc... Ar trebui sa mai intrebam si niste specialisti. In ceeace priveste textul, el nu este complet! fata de postarea precedenta mai trebuie adaugate cateva versuri: DRAPELUL De demult, de tine, Taica Îmi spunea mereu poveşti Ca de steaua cea mai mândră A oştirii româneşti... Şi, pe cât mi-aduc aminte, Pomenind numele tău, Se-nchina precum se-nchină Un creştin lui Dumnezeu! Şi-mi spunea că în altarul Patriei, nu-i alt odor Mai de preţ decât drapelul Unui neam biruitor. - Pânza ta, zicea bătrânul, Cu grai blând şi mângâios, E curată ca şi giulgiul Sfânt al Domnului Christos. Şi-mi spunea că-n ţesătura-ţi De mătase s-au-întrupat Cerul zilelor de vară, Limpede şi nepătat, Spicu-mbelşugat al holdei Ce se leagănă în vânt, Sângele ce-a curs spre slava Strămoşescului pământ. Avusese el norocul Să te poarte fluturând, În război, când prin văzduhuri Treceau plumbii şuierând, Zdrenţuindu-si tricolorul De pe vremuri ocrotit, De-acea pajura cu cruce, De-acel şoim nebiruit! Iar acum, stând de strajă lângă tine Şi gândind la bietul taica, Se aprine-un dor în mine: Să te port şi eu o dată Ȋn vârtejul bătăliei Că eşti nou şi ţi-ar sta bine Crucea Stelei României! |