Cum se defineşte moralitatea în condiţiile în care un lucru moral pentru cineva poate fi imoral pentru altcineva?

Cum "lucru moral"? Fapta este morală sau imorală.

Este "imoral" pentru cineva căruia-i ignori existența pentru că el vrea să domine societatea întreagă și să o supună voii sale proprii, să i se închine lui, toți, pentru faptul că-i privește ca pe niște sărmani de care vrea să profite în interes propriu și nu în interes colectiv social comun.

În astfel de cazuri vizibile de la "Căderea în păcat" până-n antichitate și până în ziua de azi este vizibil și universal valabil, deoarece, societatea s-a dezvoltat doar tehnologic și nu s-a dezvoltat uman, nu s-a dezvoltat Moral, nu s-a dezvoltat Spiritual!

De aici și contradicțiile dintre oamenii morali care au devenit oameni umani morali - în opoziție cu cei ce nu au ieșit din animalitatea biologicului instinctual primitiv, reacționând doar la mângâierea simțurilor, la mângâierile orgoliilor, la infatuarea mândriilor lor personale, iar pentru a face pe plac unor infatuați, lumea ce vrea să-și păstreze funcțiile, scaunele și chiar viața, se văd nevoiți a spune minciuni, a linguși pe agresivii lumii, a lăuda pe teroriștii omenirii pentru a trece cu viață prin furcile ororilor, terorilor, traumelor cauzate de stăpânii veșnic nemulțumiți cu faptele celorlalți, dorind din ce în ce mai mult să audă laude la adresa personală. Până la a stăpâni întreaga lume și a-și impune voia personală, aservindu-și întreaga comunitate.

De aceea, Imoralul va declara pe cel ce nu i se supune că este nestăpânit, nesupus, contra legilor și contra conducerii instaurate de Imoralitate. Moralitatea nu supune pe nimeni și impune nimănui acțiuni, ci toți oamenii morali își cunosc îndatoririle, executându-le exemplar, în tăcere și firesc. Acest firesc va trezi invidia orgolioșilor, mândrilor, infatuaților, doritorilor de putere, ranguri, funcții spre laudă de sine, dorindu-se un idol pentru mulțime, dorind să-și ridice propria statuie la care să se închine prostimea.

De aceea ei , mândrii și orgolioșii, ignoră sfinții divini recunoscuți de oamenii cu bune simțiri morale, spirituale, intelectuale nerecunoscând valorile divine care aduc omenirii sănătate psihică, morală, intelectuală, cunoaștere și progres, ei îngroapă lumea ignorantă în prăpăstiile disperărilor, a tragediilor, a suferințelor, a sinuciderilor, în dorințele lor de a li se cere ajutorul de salvare pentru a fi considerați salvatorii și idolii pe pământ. Este aceeași luptă din Rai cu căderea din Rai, ascultarea de dobitoacele cu care Adam stătea de vorbă ignorând avertismentele Lui Dumnezeu.