Cum poate fi interpretată afirmaţia "Lumea sensibilă este un exil al sufletului nemuritor"?

Lumea sensibilă este guvernată de "a simţi", este o lume a percepţiei, a experienţei, a experimentărilor, a încercărilor, eşecurilor, victoriilor, surprizelor, este o lume în care trăieşti fixat pe un moment anume din timp, de aceea nu ai acces la privirea de ansamblu. Acesta este un destin al muritorilor (al celor care nu înţeleg altfel decât murind).

Nemuritorilor le şade bine acasă la ei, acolo unde legea cauzalităţii este de multă vreme învăţată şi asumată. Sufletul nemuritor nu face rău, nu interpretează greşit, nu induce în eroare, nu se laudă, nu alunecă în extreme de caracter, ş. a. m. d. Nu are ce să caute într-o lume în care acum e adorat, acum e ucis sau judecat!

Legea absolută nu e discutabilă şi nu e la îndemâna celor care nu înţeleg cu frumosul.

Lui Dumnezeu îi şade bine pe tron, nu pe cruce. Pe cruce e... în exil.