De ce se spune că dragostea este oarbă?

Dragostea este oarbă... şi numai dragostea care trece peste imperfecţiuni este oarbă. Când orbirea omului este accentuată, atunci el spune că "dragostea e oarbă". În dragostea naturală şi sănătoasă nu prea e loc de subconştient sau inconştient. Aceste 2 clasificări psihologice scot basma curată lipsa conştienţei omului. Femeia şi bărbatul sunt Întreguri de Om, nu sunt doar nişte jumătăţi... unul are mintea divină, celălalt inima divină... prin alăturarea celor 2 în cuplu şi traiul împreună scopul e unul singur: să creştem împreună în direcţia reală, a cunoaşterii corecte de sine. În cuplul închinat acestui scop, experienţa călătoriei înapoi, pentru vindecarea trecutului, este puternic accelerată. Se poate ajunge la reluarea comunicării cu Dumnezeu şi cu noi înşine şi fără această experienţă... depinde de fiecare câte zăbrele are al propria-i cuşcă şi cât de mult dă vina pe altul pentru propria lipsă de conştienţă şi responsabilitate. Poate trebuia să încep prin a menţiona că scopul vieţii mele este reluarea relaţiei de Iubire cu Cel dincolo de firea mea... şi astfel, tot ce vine în viaţa mea este atins de această trăire. Dragostea este oarbă nu numai pentru apropiaţi, dragostea închide ochii minţii pentru a nu lua în seama imperfecţiunile... altfel, ne-am fi chinuit pe noi înşine şi pe tot ce există în mod iremediabil.