Răspunsuri despre viaţă / pagina 14

Un proverb potrivit ar putea fi: "La omul sărac nici boii nu-i trag. "

"Un gând simplu, de iubire sau o vorbă bună pe care-o adresaţi unui om necăjit azi poate valora mai mult decât orice comoară de aur. Gândiţi-vă la văduva care aruncă în visteria Templului singurii doi bănuţi pe care îi are. " (Mărturisitori din temniţele comuniste: Valeriu Gafencu) [Tot textul...]

Viaţa

Eu mi-aş dori ca omenirea să beneficieze de leacurile tuturor bolilor incurabile.

Nu toate relaţiile îşi arată adevărata faţă de la început sau nu rămân pe aceiaşi linie tot timpul. Nu cred că ştim sigur niciodată, realişti fiind, că o relaţie de cuplu este sau nu potrivită. Însă dacă se dovedeşte la un moment dat că nu există, ori dacă se transformă în ceva care nu mai permite convieţuirea, motivele rămânerii sunt diverse: de la dependenţă financiară, reală sau închipuită, frica de singurătate, dependenţa de un partener (o parteneră), încâlcirea în evenimentele vieţii care face grea ori imposibilă separarea cu un partaj al proprietăţii, al bunurilor şi/sau al copiilor. [Tot textul...]

Este greu să spunem că nu trăim ca să mâncăm, întrucât, indiferent de statut social şi situaţie financiare, corpul uman trăieşte din hrană - în cantităţi mai mari sau mai mici, după nevoie, stil de viaţă, cât şi alţi factori. Dacă vorbim despre excese şi lipsuri, atunci ne situăm la extremităţile unei alimentaţii echilibrate care devin boli, bulimie, anorexie, obezitate, etc. Cred că toate acestea au în spate un fond psihic, adică consumul - sau lipsa - unor cantităţi de hrană neechilibrată se face inconştient, din dorinţa de a compensa anumite insatisfacţii şi lipsuri la nivel psihic, mental, inconştient. [Tot textul...]

Libertatea este o stare de fapt care defineşte o persoană sau nu, libertatea este modul în care o persoană se raportează la el, la ceilalţi, la societate ... este premisa prin care oferă şi aşteaptă, este lupta cu sine şi autocunoaşterea de sine, acceptarea identităţii sale şi a nevoilor fără de care nu se poate bucura de viaţă, libertatea nu poate fi decât o realitate prezentă, dezideratul ideii de libertate poate fi mult, dar nu înţelegere, asumare şi trăire .... Idealul atingerii libertăţii este doar o ipoteză incertă a modului în care vei fi şi te vei comporta, binele nu poate fi simţit în viitor, el este sau nu este trăit .... libertatea abstractă nu generează neapărat binele omului, ea trebuie asumată cu bune şi rele, cu preţul pe care trebuie să îl plăteşti, alegerea conştientă şi asumată a modului în care vrei să trăieşti ... Starea de libertate este o luptă permanentă cu măsură dintre interesul şi vrerea ta şi libertatea celorlalţi, este implicarea permanentă în tot ce te înconjoară pentru a-ţi conserva dreptul de a te bucura de viaţă după bunul plac fără a încălca acelaşi drept celorlalţi ... Libertatea ca stare de spirit se învaţă, se asumă şi se exercita individual şi în mod permanent .... Societatea în care indivizii sunt majoritari liberi poate fi o societate liberă, altfel .....

"Mâncăm ca să trăim. " Dar pot sa spun ca unii oameni de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea, unii oameni de valoare mănâncă şi beau ca să simtă că trăiesc.

Cred că înainte de toate respectul reciproc, simţul datoriei, implicarea şi prezenţa sinceră în relaţie, în viaţă în general, maturitatea, dorinţa de a ajuta şi mai ales de a nu da bir cu fugiţii la cel mai mic incoveninet, dispută sau problemă dificilă.

Într-adevăr, "a trăi cu adevărat" este o noţiune pur subiectivă. Ceea ce reprezintă o viaţă frumoasă pentru mine, poate fi absolut plictisitoare şi fadă pentru alţii, ori de neatins pentru alte persoane. Cred că a trăi înseamnă a fi conştient de tot ce te înconjoară de la prima secundă în care te-ai trezit şi până mergi la culcare.