Răspunsuri despre filozofie / pagina 16

Mişcarea este inerentă materiei, implicit, şi infinitului.

Unul dintre filosofii importanţi ai ţării noastre a fost Constantin Noica. [Tot textul...]

Oglinda este umbra mea, imaginea gândurilor şi trăirilor mele.

Oglinda nu reflectă decât o imagine... noi îi atribuim semnificaţii acelei imagini şi mai ales o "colorăm" în atribute. [Tot textul...]

Sufletul unui popor este un cântec sfânt care s-a născut odată cu el, cu trăirile lui, cu amintirile lui, cu bucuriile şi suferinţele lui, cu frumuseţile locurilor, cu istoria lui, cu iubirea, bunătatea, credinţa şi generozitatea lui, cu toate comorile lui....

Perfect conştient de legătura ta intrinsecă, imuabilă şi indestructibilă cu Dumnezeu, perfect conştient de natura ta autentică, care este divină, perfect conştient de lumea iluzorie a formei (însă nu mai puţin minunată şi sfântă, fiindcă şi ea este creaţia lui Dumnezeu şi are scopul ei); într-un cuvânt, ideal e să-ţi trăieşti viaţa cu bucurie şi recunoştinţă pentru că îl întâlneşti la tot pasul pe Dumnezeu manifestat şi că faci parte din experienţa Sa perfectă.

Prostia înseamnă inconştienţă, separarea de Creator şi de sinele autentic. Tributul prostiei este, prin urmare, dureros, cu toate gradele sale, de la neconfortabil, neplăcut, până la cea mai atroce şi distructivă suferinţă.

Oglinda este mijloc de reflexie pentru sinele egotic. Ceea ce vede acesta e ceva fie mai arătos ca alţii, fie mai urât; ceea ce simte este fie mândria de sine, fie respingerea de sine. Pentru conştiinţă, oglinda este un mijloc de reflecţie. Ceea ce vede este ceea ce este: frumuseţea fiinţei; ceea ce simte este bucurie, admiraţie şi recunoştinţă faţă de Creator.

Niciun război nu e drept, şi nici necesar. Războaiele sunt conflicte, cu alţii, cu vechile noastre tipare de reacţie, cu prejudecăţi, convingeri nerevizuite etc. Maica Tereza a refuzat mitingul anti-război, pentru că înţelegea profund că lupta împotriva a ceva rău este tot luptă, tot conflict, iar lupta nu aduce pacea, ci doar perpetuează războiul. Nici lupta cu noi înşine nu ne aduce pacea, ci doar împăcarea sinceră cu ceea ce suntem o aduce, fiindcă nemulţumirea e tot o formă de rezistenţă. Dacă simţi că e ceva de schimbat la tine, împacă-te cu ceea ce eşti (fiindcă mâlul pe care acum îl renegi a hrănit nufărul la a cărui frumuseţe aspiri) şi apoi, bucuros că ţi s-a dat liberul arbitru, alege schimbarea pe care o doreşti.

Singurătatea, în opinia mea, nu este nici un destin, nici o boală, este o stare de fapt. Ea nu e problematică în sine, decât dacă în această situaţie de viaţă o persoană nu primeşte îngrijirile necesare unui trai decent, sau când aceasta este resimţită la nivel psihologic ca un eşec sau o neîmplinire.