Răspunsuri despre dragoste / pagina 14

Nu suntem supuşi iubirii, dar putem alege această variantă, depinde de temperament şi voinţă, caracter şi educaţie; fiecare om e diferit, simte diferit; dar la un anumit moment al vieţii ajunge şi în situaţia dată.

Iubirea

Multe întâmplări/evenimente (de cele mai multe ori neplăcute, grele ca pietrele) pot fi numite "pietre de încercare". Aceste încercări ale vieţii ar putea fi privite ca o răscruce de drumuri. Ce aleg? Pe care drum să mă îndrept? [Tot textul...]

A iubi pe cineva înseamnă să doreşti tot ce e mai bine pentru respectiva persoană, chiar dacă nu bine şi pentru tine. Când cineva preferă o altă relaţie, deci consideră că aceasta îi aduce mai mult bine, dacă insişti că i-ar fi mai bine cu tine (indiferent dacă ai dreptate sau nu), e mai degrabă semn de orgoliu decât de dragoste. Aşadar, întrebarea s-ar putea translata într-un răspuns: "Fiindcă doar cred că o iubesc pe acea femeie, dar de fapt mă iubesc mai mult pe mine."

Cam neclară întrebarea. Dacă o iubeşti, de ce să renunţi la ea? Dacă nu te iubeşte, ce rost are să te amăgeşti singur? Dacă consideri că nu merită dragostea ta, ce rost are să continui o minciună? O femeie poate fi iubită pentru ceea ce este (caracter, înfăţişare, inteligenţă, pasiune şi persuasiune), pentru ceea ce posedă (bunuri); depinde ce consideri de neînlocuit în viaţa ta! Poate dragostea s-a transformat în obsesie, poate fi un alt răspuns valid.

Supranaturalul a fost şi este o sursă de interes, există în noi o atracţie pentru lucrurile spirituale şi supranaturale, ne dorim să avem puteri deosebite, să-i controlăm pe alţii, să fim superiori celorlalţi; dincolo de aceste lucruri filmele cu vampirii aduc cu ele şi poveşti de dragoste foarte frumoase, interesante; o altă cauză ar fi lipsa fricii, nefiind conştienţi că forţele negative au impact negativ asupra lor.

Pentru credincioşi: vei merge în iad; pentru restul: nu te mai iubesc.

Fericirea este o stare de spirit. Ca să poţi trăi fericit trebuie să fii în armonie cu tine însuţi, să iubeşti necondiţionat, să respecţi adevărul, să fii simplu, să rămâi copilul sufletului, să ai idei inovatoare şi să îi faci pe alţii fericiţi.

Prin exemplul propriilor părinţi şi prin iubirea care ar trebui să ne însoţească fiecare acţiune a noastră. Copilul este asemenea unui burete care absoarge tot şi dacă am sădit în el iubire şi a trăit într-un mediu sănătos, şi el la rândul lui va şti să dăruiască...

Sub o formă sau alta, nu cred că va fi sfârşitul lumii... refuz să cred că ceea ce a creat şi va crea Dumnezeu se va sfârşi vreodată! Credinţa, speranţa şi mai ales iubirea au fost, sunt şi vor rămâne invincibile! Răul, cu tot ridicolul şi grotescul lui, care întunecă lumina sfântă şi pură a Divinităţii se va spulbera într-o bună zi şi iubirea, arta şi frumosul vor triumfa.